Am citit multe postari ale persoanelor ce au dorit sa-si exprime frustrarile pe acest blog si am descoperit un lucru socant... Cu totii sunteti speriati sa acceptati ceea ce vi se intampla. Nu sunteti "pregatiti" sa renuntati la "ruinele" ramase din ceea ce odata, ati numit iubire. Sa facem o simpla paralela intre carburant si iubire. Carburantul tine motorul in viata si iubirea o relatie. Asemenea carburantului, si acest sentiment se consuma. Trebuie sa constientizati faptul ca fiecare dintre voi este un INDIVID ce nu depinde/nu are nevoie absoluta de cineva. Realizati-va visurile apoi, abia apoi, angajati-va intr-o relatie. PS>Eu sunt de parere ca o relatie in care punctul dominant este un sentiment, mai devreme sau mai tarziu, va rezulta a fi o pierdere de timp.