buna...incep prin a spune ca nu doresc nimenui a simti ce simt eu in acest moment. totul a inceput in toamna, anul trecut. in luna iulie l-am intalnit si l-am placut din prima clipa,dar dupa cateva saptamani am aflat ca este cu o alta fata, dar vroia sa ii fiu amanta. cateva ore mi-a luat sa decid ce sa fac...si am decis. a fost primul barbat din viata mea si va ramane prima mea iubire. cu 10 zile inainte de a implini 2 luni de relatie am ramas insarcinata, lucru pe care l-am aflat cand se produse avortul spontan. mi-am dorit enorm un copil cu el, desi sunt mult prea tanara pt a face un copil. timpul trecea, relatia noastra era tot mai frumoasa, pana in aceasta toamna cand mi-a marturisit ca in luna noiembrie anul trecut ma inselat, exact in luna in care am pierdut copilul nostru. mi-a dat de inteles ca nu l-ar fi interesat daca venea pe lume. nu demult mi-a zis ca vrea sa aiba un copil cu cealalta fata...cu viitoarea lui nevasta. cand am auzit vestea, toata lumea s-a prabusit peste mine, mai aes ca el imi dadea sperante ca vom fi impreuna cat de curand. i-am spus ca in momentul in care se va insura "noi" vom fi amintire, dar in privirea lui am vazut ca nu si-ar dori sa ma piarda...i-am spus ca eu vreau o relatie serioasa cu el desi stiu ca e imposibil...inca nu ne-am despartit,dar pana la craciun fiiecare va merge pe drumul lui. l-am pierdut pe el, am pierdut copilul lui si MI-AM PIERDUT SUFLETUL...ce durere sfasietoare simt in acest moment...asi fi renuntat la tot pt a fi impreuna cu el, inclusiv la familie care nu ar fi fost deacord cu noi din cauza varstei lui...il iubesc nespus de mult, dar numai pot indura durerea care ma macina.