Sunt cu prietenul meu de 9 luni...
Prima oara..a fost ceva ce nu am realizat...un sarut si atat..am trecut peste...a aflat.Dupa un timp,nu stiu ce m-a apucat..am cunoscut un baiat de la mine din zona...(tin sa mentionez ca prietnul meu nu este din acelasi oras cu mine)si am stat cu acest baiat cam o luna...timp in care eram si cu iubitu meu...nu realizam cat de mult il iubesc..cand s-a aflat totul m-a pus sa aleg..am suferit enorm..si mi-am dat seama cat de mult il iubesc si ca este totul pentru mine.Dupa un timp de chin,suferinta..plansete..off ce perioada..pot zice ca am trecut peste..si il iubesc tot mai mult..si el pe mine,dar are momente cand imi aduce aminte..si mor..ma doare...innebunesc..il ador este motivul pentru care zambesc,iar fara el..pacat de zambetu meu caci nu va mai exista...acum cateva zile..il tot stresam la cap..ca ce face ,de ce raspunde greu..si m-a intrebat : ,,iubita ce o sa faci daca o sa ne certam daca esti asa?" am izbucnit in plans ca si cum ar fi sfarsitu lumii..a lumii mele..:( .i-am zis ca o sa ma controlez,mi-a zis ca ma iubeste enorm...dar sa incetez cu aceste crize...ca nu am motive..pe cand el are motive sa fie gelos..suspicios..si am murit auzind asta..am crezut ca a trecut peste..simt ca nu pot fara el.. ce sa fac? REPET IL IUBESC ENORM!!...este aerul de care am nevoie..