intrebari fara raspuns <>tot ce stiu e ca doare - vyo, 21

era vara anului 2003,o zi de miercuri -6 august...atunci am facut cunostiinta cu el,ochii lui verzi mi-au atras atentia,zambetul...felul lui de a fi ma cucerise pe loc...ce nu stiam era ca urma sa ma indragostesc pt prima data de un baiat care urma sa-mi rupa sufletul peste cativa ani.am stat cu el,ne iubeam ,ne vedeam in fiecare vacanta (el locuia la tara iar eu la buc)distanta nu conta pt noi ...numai k in vara nului 2005 mi-a dat o veste sfasietoare ,avea sa plece la parintii lui in strainatate,atunci am simtit ca cerul se prabuseste ,am simtit ca pierd totul in doar cateva secunde...cu lacrimi in ochii i-am zis la revedere.durerea care o aveam in suflet ma punea la pamant ,dar, intr-o zi vazand ca nu-mi mai da nicun semn de viata m-am hotarat sa numai sufar ,sa-mi reiau viata...si asa am facut,dupa ceva timp de asteptari zadarnice mi-am facut prieten era totul diferit numai ca urmele primei dragoste isi spunea cuvantul pe fata mea,sufeream chiar daca eram langa un baiat care ma iubea care facea orice sa-mi fie bine...cand incepusem sa tin si eu la el sa vad in el tot ce nu vedeam in celalalt am avut o supriza EL se intorsese din strainatate ,primul lucru care l-a facut a fost sa vina sa ma vada numai ca nu m-a vazut singura si asta si-a spus cuvantul,am ramas amici numai ca ma durea de fiecare data cand il vedeam cu alta chiar daca eram si eu cu altul,am hotarat sa mai dam o sansa relatiei noastre numai ca nu a mai mers si asa s-a ajuns la un adio spus cu multe regrete si multe lacrimi din partea la amandoi.tot ce nu am aflat nici in ziua de azi e ca de ce nu m-a oprit cand i-am zis plec de langa tine.acum sunt tot cu baiatul care eram inainte sa intoarca el din "tarile calde" numai ca ma simt vinovata ca de multe ori gandul meu zboara la prima iubire,....au trecut 5 ani de cand ne-am zis adio si stiu k vor mai trece si eu tot nu o sa-l uit...a ramas amici vorbim ne sfatuim dar...lipseste ceva,nu stiu ce dar simt un gol in relatia fiecaruia pt ca si el are pe cineva ca si mine.nu sper la o impacare pt ca e deja prea tarziu ca sa fim impreuna date fiind circumstantele in care el e ca si insurat si eu ca si maritata ,sper sa pot sa fiu tare si sa nu ma las dusa de val in fata lui ,sper sa merg cu capul in sus de fiecare data cand trec pe langa el,sper sa fim fericiti amandoi si stiu ca eu sunt numai a baiatului cu care sunt acum care mi-a fost alaturi mereu si nu m-a lasat la greu numai ca am o indoiala de care tot ce stiu e ca doare.nu-l voi uita niciodata dar acum e locul doi in inima mea....si totusi unde am gresit de s-a sfarsit rel noastra?nu jonglez cu actualul ,nu interpretati gresit,iubesc si sunt iubita,...dar... in fine.pretuiti ce aveti langa voi,nu dati cu piciorul la nimic,puteti cadea in plasa singuri ...numai bine