In urma cu 4 ani si jumatate am intalnit un baiat care pe moment nu mi-a atras atentia...dar pentru ca deja acceptasem sa mergem la un suc,nu mai puteam da inapoi...Acesta este inceputul povestei mele!Au urmat zile frumoase de dragoste...toata lumea ne privea cu drag pentru iubirea pe care ne-o purtam...au fost si mici certuri,insa am trecut peste...!Cu timpul el a inceput sa se simta tot mai bine cu prietenii lui si sa imi acorde mai putina atentie si afectiunr pe motiv ca daca imi spune prea des ce simte..."m-as plictisi"...insa lucrul acesta m-a indepartat...au urmat si perioade in care a inceput sa joace la aparate sau sa mearga la poker...a pierdut multi bani,insa eu i-am fost alaturi...am trecut si peste lucrul acesta si am hotarat sa facem ceva in viata...!!Am plecat intr-o tara straina,departe de prietenii lui si de aparate,lasand toate probleme acasa si incepand o viata in doi...singuri ,facand ce consideram noi ca este mai bine pentru noi...Din pacate fericirea nu a durat mult!El nu a fost alaturi de mine,nu m-a sprijinit,nu m-a ajutat la nimic ci doar statea si se juca la calculator si se planjea de neajunsuri!Cand am inceput sa realizez ca viata poate fi si frumoasa,fara atat de multe probleme,stres,ajitatie,abia atunci el a inceput sa realizeze ce mult ma iubeste!eu nu sunt sigura de sentimentele lui...cred ca este obisnuinta si multa influenta di partea familie lui.Acuma cel mai mult imi doresc sa ies din aceasta relatie si sa fiu la fel ca si in perioada in care l-am cunoscut eu pe el...adica fericita si fara probleme!Nu inteleg cum poate sa imi spuna ca ma iubeste cand mi-a facut atat de mult rau...Indiferenta pe care o avea fata de mine...Eu ma simteam ca si o servitoare pentru ca nu ma ajuta la nimic chiar daca il rugam sau ii explicam ca e prea mult pentru mine!Acuma cred ca ii e frica sa porneasca singur pe drum intr-o tara straina..Eu nu mai pot continua alatri de el deoarece nu sunt fericita...imi pare rau ca nu mai formam un cuplu dar eu am acordat foarte multe sanse relatie!Am incercat tot ce am putut...credeam ca daca suntem departe de probleme de acasa o sa fie mai bine..insa acuma imi e mai greu sa ma despart de el...deoarece ma gandesc ca e singur si nici nu vrea sa se intoarca acasa!KMi-ar placea sa cunoasca pe cineva ca eu sa imi urmez destinul,sa cunosc si partea buna a vietii dupa atatea zile "negre"...Experienta din pacate m-a facut ca cred ca o persoana nu o cunosti nici dupa o viata alaturi de ea..sunt intotdeauna lucruri noi de invatat!
Putine femei cunosc in lumea asta, pt care mi as "scoate palaria"!
Toate cand dati de greu, renuntati? DC? oare? v ati intrebat? pt ca iubirea aceea nu e cea pe care credeati voi ca este! Toate sunteti niste superficiale, cand nu vi se mai face pe plac, fugiti! Egoiste pana la cer!
Cat despre faptul ca nu ti dadea importanta la inceput - lasa ma sa ti spun..subconstient te stimula sa l iubesti mai mult, sa l ai langa tine. sa l accepti asa cum e. sa l iubesti cum e el. doar atat!
Iar cand ai vazut ca ti dovedeste iubirea, ai inceput sa l vezi ceva "slab", desifur...pt ca asa sunt unii, crezand ca daca si declara iubirea si si arata sentimentele adevarate, femeia i sare in brate si l intelege din urmatoare zi, nimic mai FALS!
Pt ca ti a spus ceea ce simte, pt ca nu mai avea bani, pt ca se plangea..etc...pt ca ai vazut tu ca a juns un om SLAB...pt ca ai vazut ca nu e un adevarat barbat, asa cum iti doreai tu...ai ajuns sa ti fie MILA de el..ai ajuns sa nu mai vrei sa fi cu cineva care si plange de mila...ai ajuns sa te vezi doar pe tine in relatia asta si pe el ai ajuns sa l vezi ceva SLAB si doar atat!
El pt tine nu a mai reprezentat o provocare, ci a ajuns sa se planga in fata ta, astfel, fara sa si dea seama sa nu se mai faca iubit..e si din vina lui.
Deoarece, din iubirea adevarata pe care i ai purtat o odata, ai ajuns sa l iubesti diferit, nu l mai iubesti ca o iubita, ci e mai mult iubirea de "mama" pt ca ai ajuns sa ti fie mila de el cum se taraste de pe o zi pe alta! In mare parte e greseala lui ca s a plans in fata ta si de aia tu ai inceput sa l percepi un om slab!
Niciodata un barbat nu trebuie sa se planga un fata unei femei, pt ca ..vezi cum ai ajuns sa l vezi in fata ochilor tai! doar un slab si atat!
Si ti spun eu ca nu l mai iubesti, ci doar ti e mila de el, e o mare diferenta!
Decat sa stau cu cineva care i este mila de mine, mai bine sa raman singur!
P.s. femeile s niste egoiste, cand dau de greu, renunta! Nimic mai mult!
Barbatii sufera mai mult ca femile, insa nu se arata! Asa i gena barbatului sa nu se arate!
Unele femei sunt destul de destepte sa inteleaga asta si sa nu reproseze, altele NU!